Incetează să te invinovăţeşti pe tine şi pe cei din jur pentru cele trecute, trage doar invăţăminte pentru viitor şi apoi ţine cont de ele!

Nu fii ingrijorat pentru ziua de mâine: să te preocupe e ok, dar să nu ajungă să te streseze viitorul. Gândeşte-te doar că astăzi este ziua pentru care te ingrijorai ieri. Cât s-a adeverit din temerile tale? Trăieşte doar pentru ziua de azi, scoate maximul din ea. Doar aşa iţi poţi pregăti viitorul.

Fii tu insuţi! Nu incerca să ii imiţi pe alţii. Aminteşte-ţi că eşti unic: ceea ce poţi face tu, nu poate nimeni in afară de tine!

”Ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici” – a spus Nietzche. Profită de orice situaţie grea pentru a te perfecţiona.

Nu incerca să schimbi inevitabilul! Există unele situaţii care trebuie să fie aşa, şi nu pot fi altfel – acceptă-le aşa cum sunt. Aceasta nu inseamnă să cedezi indată că apar greutaţile, doar incearcă să distingi improbabilul de imposibil.

Fii atât de ocupat, incât să nu ai timp să-ti macini grijile. Gaseşte-ti un hobby, o a doua slujbă, o preocupare ce te pasionează, fiindcă ocupaţia este cel mai ieftin medicament si cel mai eficient.

Să nu te supere criticile: inseamnă că ai fost remarcat! Mai bine ascultă-le şi mulţumeşte celor ce te critică. Astfel dai două lovituri deodată: iti dezarmezi criticul şi ai o şansă să iti corectezi greşelile şi să te perfectionezi.

Inainte e a te agita pentru ceva, pune-ţi intrebarea: “Merită?” In 99,99% din cazuri sigur vei raspunde “NU”.

Alcatuieste-ti un program de actiune pentru fiecare zi si urmareste-l riguros. Vei evita astfel pierderea inutila de timp cu visarea sau ezitarea, si vei avea certitudinea ca nu ai uitat nimic din ce ai facut.

Rezolva-ti problemele, una dupa cealalta, dupa importanta lor; termina mai intii cu cele mai importante. Daca ai ceva neplacut sau plictisitor de facut, incepe cu aceasta, apoi treci la activitatile pe care le agreezi. Si ce este cel mai important: rezolva-le atunci cand apar, nu le amana nici o secunda. Lucrand conform acestor trei principii, vei scuti o gramada de nervi si timp.

Inca nu a murit nimeni prin lipsa de somn. Nu insomnia te distruge, ci ingrijorarea din cauza ei. Mai bine scoala-te si citeste ceva sau lucreaza pana devii somnoros. Cand te culci sa nu te intereseze ca vei dormii, doar inchide-ti ochii, relaxeaza-ti muschii si odihneste-te.

Daca simti ca lucrurile incep sa se incurce, inseamna ca ai ajuns la un impas. Inainte de a-ti smulge parul din cap, scoate o coala goala de hartie si noteaza-ti aceste trei intrebari: “Ce ma nelinisteste?”, “Ce pot face?”, “Cum voi actiona?”. Tot aici, raspunde la ele si apoi actioneaza!

Misca-te! Stiai ca 2/3 din structura organismului tau este destinat miscarii? Aparatul locomotor este format din aproximativ 400 de muschi scheletici si 208 oase ce trebuie puse la treaba, altfel 2/3 din tine “moare”. Orice forma de sport, jogging, tenis, inot, culturism, aerobic sau fotbal, etc – in afara de faptul ca imbunatateste starea generala a organismului, te descarca total de tensiunile acumulate in timpul activitatii de zi cu zi, adica de stres.

Relaxeaza-te in mod regulat. Asa vei induce o stare de calm si liniste in organism, ce te vor detasa de presiunea psihica, uneori devenita insuportabila.

Dar nu întru totul. Omul este înţeles aproape fără excepţie ca o fiinţă radical diferită de celelalte vieţuitoare ale planetei. Există în om o conştiinţă de sine care îl diferenţiază de celelalte fiinţe vii, şi această conştiinţă îl face să se raporteze diferit la tot ce îl înconjoară. Există în om conştiinţa unei autorităţi peste celelalte fiinţe, dar şi a unei responsabilităţi morale faţă de ele şi fară de sine însuşi. Omul se transcende pe sine, caută înţelesul tainic al lucrurilor şi sensul lor ultim, crează opere de artă, discerne între bine şi rău, îşi defineşte singur ţelurile în viaţă şi prin aceasta îşi afirmă libertatea.

Aceste lucruri îl definesc pe om ca fiinţă raţională, unică şi irepetabilă; sau, altfel spus, ca persoană. În virtutea faptului că este o persoană omul are o demnitate aparte. Omul nu poate fi folosit ca un mijloc prin care alţii să-şi atingă scopurile proprii, pentru că fiecare om are propriile lui scopuri. Omul nu poate fi folosit ca un bun pentru alţii, pentru că îşi are binele său propriu, de care nimeni nu are dreptul să-l lipsească. Singura atitudine justă faţă de om este iubirea, care se defineşte prin a voi, împreună cu el şi în mod dezinteresat, binele lui.

O altă observaţie foarte importantă este că trupul uman nu poate fi disociat de persoana umană, deci nici de demnitatea ei. De aceea prostituţia, ca o activitate prin care se cumpără şi se vinde trupul uman în ce are el mai intim, este prin aceasta o formă de dispreţ faţă de om, faţă de relaţiile interumane şi faţă de iubire în special. Este o afirmare obraznică şi cinică a utilitarismului, un scuipat pe demnitatea umană şi o profanare a iubirii.

Prostituţia în act este un proces de dezumanizare, atât pentru persoana care se „vinde” cât şi pentru cea care o “cumpără”. Persoana care se vinde se dezumanizează prin laşitate, pentru că alege să nu-şi afirme şi să nu-şi apere demnitatea, iar persoana care o cumpără se dezumanizează prin tiranie, pentru că alege să calce demnitatea celuilalt prin puterea pe care i-o dă banul sau alte avantaje sociale, şi asta de dragul plăcerii proprii. Ambele persoane parodiază în mod jalnic iubirea şi astfel se mutileză pe sine, se autodistrug, pentru că fiinţa umană e făcută pentru iubire. Când omul pierde iubirea pierde odată cu ea şi sensul vieţii.

De aceea, o societate care legalizează prostituţia este o societate care nu mai înţelege ce este omul, care nu mai recunoaşte demnitatea umană. Este o societate care legiferează ideea că fiinţa umană se poate vinde şi poate fi cumpărată, că omul poate fi folosit de către unii mai puternici împotriva binelui propriu, atunci când este mai slab. Legalizarea prostituţiei este un pas decisiv către întoarcerea în sclavagism.

Azi unii îndrăznesc să se vândă singuri; mâine, pe baza aceluia şi principiu, vor fi vânduţi de alţii. Azi se vând spre satisfacerea libidoului unora; mâine vor fi vânduţi şi pentru alte raţiuni, că doar principiul este acelaşi. Azi e sclavie sexuală, mâine de care o fi nevoie.

Sexualitatea umană nu are preţ. Ea este deplin legată de om ca persoană, este un act al persoanei umane. Preţul ei este preţul umanităţii omului. Legalizarea prostituţiei ar redefini actul de iubire dintre bărbat şi femeie ca un act economic; probabil, în familie, va fi un act pe bază de contract sau în cel mai bun caz un act de donaţie. Cu taxe sau fără taxe, asta mai rămâne de văzut.

Dacă relaţia sexuală are un potenţial economic, practicarea ei fără taxele aferente ar putea fi considerată evaziune fiscală. Ce aţi zice de taxa pe familie?

Oricum, preţul pe care-l vor cere persoanele care se vând nu se va compara cu preţul pe care tot acestea îl vor plăti: pierderea propriei demnităţi şi, odată cu ea, a sensului vieţii. Acelaşi preţ îl vor plăti şi cei care vor înjosi aceste persoane, pentru că înjosind pe alţii te înjoseşti pe tine. În cele din urmă, acelaşi preţ îl vom plăti noi toţi, dacă acceptăm legalizarea prostituţiei, deoarece prin aceasta acceptăm legalizarea decăderii umane, afirmarea solemnă a ideii că omul poate deveni neom cu acte în regulă.

Oare nu costă prea scump?

Este dependenţa de alcool o boală ?

Da!

Alcoolismul este o boala cronica, de obicei progresiva, cu simptome care include dorinta de a bea alcool, in ciuda efectelor negative. Ca multe alte boli, are un curs in general previzibil, simptome recunoscute si este influentata de factorii genetici si inconjuratori.

Se mosteneste dependenta de alcool ?

Alcoolismul se transmite din generatie in generatie, abia dupa aceea devenind boala, dar factorii genetici explica partial acest tipar. In acest moment, cercetatorii sunt pe drumul cel bun spre gasirea genelor care influenteaza vulnerabilitatea catre alcoolism. Mediul inconjurator al unei persoane, ca de exemplu:
•    influenta prietenilor
•    nivelul de stres
•    usurinta de obstinere a alcoolului
Au impact asupra problemelor legate de bautura si evoluarea acestora. Totusi, alti factori, ca de exmplu suportul social, pot ajuta in evitarea alcoolului chiar si persoanele inclinate spre genul acesta de probleme. Nu este o regula insa. Un copil cu un parinte alcoolic, nu il urmeaza neparat, iar o persoana fara rude cu genul acesta de prbleme, poate deveni dependent.

Poate fi vindecată dependenţa de alcool ?

Incă nu.

Dependenta de alcool este o boala tratabila, si medicamentatia este de asemenea folosita in prevenirea recaderii, dar un leac nu a fost inca descoperit. Asta inseamna ca, desi un alcoolic este de mult timp “treaz” si si-a recapatat sanatatea, el/ea poate reveni in orice moment la acest viciu si trebuie sa continue sa evite orice fel de legaturi cu alcoolul.

Există medicamentaţie pentru dependenţa de alcool ?

Da!

Exista doua tipuri de medicamente folosite de obicei in tratament impotriva dependentei de alcool.
•    Primul consta in tranchilizante (ex: Valium, Librium), care sunt folosite in primele zile de tratament, si care ajuta pacientii sa se poata abtine de la alcool fara risc.
•    Al doilea tip este folosit pentru a mentine persoanele “treze”.  Cand este folosit impreuna cu sedintele de psihoterapie, acesta miscoreaza nevoia de alcool si previne recaderea.
•    Alt medicament folosit impotriva alcoolismului se numeste Antabuse si descurajeaza consumarea alcoolului cauzand ameteala, greata, varsaturi, si alte reactii neplacute cand aceste este folosit.
Tratament impotriva dependentei de alcool – functioneaza ?
Tratamentul pentru dependenta de alcool este eficient in multe cazuri. Studiile arata ca o minoritate de alcoolisti raman treji un an dupa tratament, in timp ce altii au perioade in care nu consuma bautura, alternand cu recaderi. Totusi, unii sunt incapabili sa reziste tentatiei si tratamentul este facut in van. Cu cat o persoana se abtine mai mult de la bautura, cu atat este mai probabil ca aceasta sa renunte definitiv la viciu.
Este important sa retinem ca multi oameni recad o data sau de mai multe ori inainte de a elimina pe lung timp nevoia de alcool.  Revenirile la acest “narav” sunt foarte comune, dar nu inseamna ca persoana respectiva a esuat sau nu-si poate reveni de pe urma alcoolismului. Daca se intampla o recadere, este foarte importanta incetarea consumarii bauturii din nou si obtinerea ajutorului necesar.

O persoană care are probleme cu alcoolul este neaparat alcoolică ?

Nu.

Chiar daca nu esti alcoolic, consumarea in abuz a alcoolului poate avea rezultate negative, atat asupra sistemului nervos, cat si de ordin social:
•    accidente
•    insucces la munca
•    esec la scoala
•    renuntarea la indeplinirea responsabilitatilor in cadrul familiei
In unele circumstante, problemele pot rezulta din consumarea moderata a bauturii, de exemplu cand conduc, in timpul sarcinilor, sau cand iau anumite medicamente.

Ce tipuri de persoane au inclinaţia spre a deveni dependenţi de alcool ?

Da.

Spre exemplu, aproape 14 milioane de oameni in Statele Unite, 1 din 13 adulti, consuma alcool in exces sau sunt alcoolici. Totusi, mai multi barbati decat femei sunt dependenti de alcool. Cele mai multe probleme legate de alcoolism sunt la tinerii adulti cu varsta cuprinsa intre 18 si 29 de ani si mai putine la adultii de 65 de ani sau mai mult.

Dacă am probleme cu bautura nu pot doar să reduc consumul de alcool, fară să mă opresc definitiv ?

Depinde.

Daca esti diagnosticat ca alcoolic, raspunsul este NU.
Studiile arata ca aproape toti alcoolici care incearca sa reduca “portia” sunt incapabili sa se opreasca definitiv. In schimb, abtinarea de la alcool este vitala pentru o recuperare plina de succes. Dar daca nu esti alcoolic, ci doar ai probleme legate de alcool, este eficienta si reducerea cantitatii de alcool consumata.

Daca un alcoolic nu vrea sa primeasca ajutor, este vreo posibilitate sa-l tratam ?
Aceasta poate fi o situatie dificila. Un alcoolic nu poate fi fortat sa fie ajutat cu exceptia unor circumstante, ca de exemplu cand se petrece un incident violent ce se termina cu chemarea politiei sau a cadrului medical. Insa asta nu inseamna ca trebuie sa astepti o criza pentru a face ceva.  Bazandu-se pe experiente clinice, multi specialisti in tratamente pentru alcoolism recomanda urmatorii pasi pentru a convinge un alcoolic sa accepte tratamentul.

Care este cantitatea medie de alcool ce poate fi consumată ?

Majoritatea adultilor pot bea o cantitatea moderata de alcool pe zi:
•    pana la doua pahare pe zi pentru barbati
•    numai unul la femei si persoane in varsta, pentru a evita probleme.
Totusi, unele persoane nu ar trebui sa bea deloc. Aceasta categorie include:
•    femeile insarcinate sau care incearca
•    oamenii care conduc
•    cei care iau anumite medicamente
•    alcoolici care incearca sa-si revina
•    persoanele sub 21 de ani.

Este sigur să bei in timpul sarcinii ?

Nu.

Bautura in timpul sarcinii poate avea efecte daunatoare asupra copilului nou-nascut, ca retardatia, anormalitati ale unor organe si probleme de comportament. De multe ori multe dintre aceste tulburari dureaza pana devine adult. Deocamdata nu se stie care este cantitatea exacta de alcool care cauzeaza probleme, de aceea, pentru a fi 100% sigur, femeile insarcinate trebuie sa se abtina de la alcool.

Provoacă alcoolul reacţii diferite in corpul unei femei dec-t in cel al unui bărbat ?

Da.

Femeile devin mai intoxicate dupa ce beau decat barbatii, raportandu-ne bineinteles la aceeasi cantitate. Aceasta se intampla deoarece corpul barbatului contine mai multa apa. Deoarece alcoolul se amesteca cu apa corpului, o anumita cantitatea de alcool devine mai concentrata in corpul unei femei decat in cel al unui barbat. De aceea limita maxima de consum al alcoolului este mai ridicata la barbati.

Este adevarat că alcoolul este bun pentru inimă ?

Cateva studii au aratat ca persoanele care beau unu-doua pahare pe zi sunt mai putin expuse pericolului de a avea boli legate de inima decat cele care nu beau deloc sau in cantitati mari. Alcoolul (in cantitati moderate) protejeaza inima de anumite boli ridicand nivelul colesterolului “bun” si reducand riscul formarii cheagurilor in artere.

sursa: www.high-health.info

Hip-hop-ul a evouluat in multe directii ,dezvoltându-se şi numeroase stiluri de dans ce au avut ca bază OLD SCHOOL ,numită şi SCOALA din NY. In 1990 stilul tradiţional s-a schimbat,muzica funk fiind acum dominată de ritmuri lente = HIP HOP New Style cunoscut si sub numele de ŞCOALA din LA.
Popping , Locking , Dancehall, C-WALK si Krumping sunt doar cateva dintre stilurile Hip –HOP ului de azi.

POPPING a apărut la sf. anilor 70.Este un stil bazat pe tehnică rapidă a contracţiei si relaxării muşchilor,stil ce a luat naştere din Locking.

LOCKING a apărut la începutul anilor 70.Este ascociat cu miscările rapide ale braţelor şi măinilor,combinate cu mişcări ceva mai lente si relaxate ale şoldurilor şi picioarelor.Numele acestui stil provine de la lock = a bloca ,insemnând ingheţarea sau blocarea unei poziţii dintr-o miscare rapidă.Natura mişcărilor devenind uneori chiar comica,fiind imbinată şi cu mimică.

DANCEHALL este un stil de dans ce provine din Jamaica.Contine miscari ample ale soldurilor si coapselor,fiind considerat si un stil de dans mai provocator.

KRUMPING este un stil relativ nou,caracterizat prin expresivitatea miscarilor libere,energice si chiar dure,cu un caracter revoltator.

C-WALK este un stil si o miscare impotriva imaginii de gangster asociata hip-hop-ului. Se bazeaza pe deplasarea in forma de V,a picioarelor,varf, calcai, si chisr scrierea cuvintelor prin miscarea simultana a picioarelor.

Un punct foarte important în cultura hip-hopului este vestimentaţia. Stilul te obligă să porţi pantaloni largi, numeroase accesorii, tricouri largi,chipiuri, cercei sclipitoare,lanţuri de aur sau infrumuseţate cu pietre scumpe.Toate acestea crează imaginea unui hip-hoper adevarat.

Dansul este imaginea sufletului, nu poţi dansa hip-hop dacă nu înţelegi muzica şi stilul provenirii lui.Ştiu cu siguranţă că cei mai buni dansatori ai hip-hopului există complet în această atmosferă a dansului,muzicii,artei şi culturii in totalitate.

În India dansul dezgolirii deasemenea făcea parte dintr-un cult religios. Dansatoarele cereşti Apsare in mifologia indiană erau soţiile zeilor. Imaginea sculpturală a acestor femei este îvnecinată cu imaginea basoreliefelor erotice din Kamasutra care se afla în hramele induse. Intruchiparea pămîntească a apsarelor se considerau dansatoarele-devadasi,în dansul lor se povestea istoria de dragoste dintre zeităţi şi tinerile fete pămîntenci.Devadasi trăiau in cele mai bogate şi vestite lăcaşuri sfinte,ele nu aveau voie să se căsătorească. Parinţii binevol işi aduceau fiicele in hram pentru deservirea zeilor. De la cinci-şase ani fetele trăiau separat de familii pentru a cunoaşte taina dansului. Acest dans se invăţa in timp indelungat,deoarece fiecare mişcare a corpului conţinea un inţeles profund. La ceremonia dedicării in devadasi sau cu alte cuvinte căsătoria cu zeii,tinerile fete trebuiau să-şi dezgolească corpul complet.Pentru a invinge ruşinea pe care o simţeau fetele slujitorii hramului foloseau inmiresmante speciale. Devadasi aveau grijă in primul rind de corpul său, pentru ca pieptul tinerilor fete să nu-şi piardă forma se folosea o carcasă uşoară confecţionată din două bucăţi rotunde din lemn care se imbrăca pe sini, prototipul sutienelor de azi. Acest carcas era impodobit cu aur si diamante, menirea lui era frumuseţea corpului feminin. Uneori dansatoarele dezbrăcau carcasul si dansau goale insă de obicei acest gest era rar in dansul devadasi.

In Egipt tradiţia dansului dezgolirii era legat de cultul lui Osiris-zeul care infăţişa frumuseţea naturii. Urmaşii lui se numeau Almei,din limba arabă al-meh se traducea ca” femeie inteligentă”. Almeia isi incepea dansul fiind imbracata intr-un palton usor care se dezdrăca la inceputul dansului rămânând in rochie de mătase. Pintecele gol al dansatoarei era un simbol al vieţii de aceea almeile erau chemate şi la fiestele de familie. Se considera că dansul almeii aduce maternitate fericită miresei la nuntă. Dansul era foarte vestit in toate regiunile de vest. In secolul al 18-lea Savari, istoricul francerz scria in memoriile sale despre almei.

Cea mai vestită heteră a Greciei Frina era prima femeie care a fost judecată pentru dezgolire in public. O dată in an in timpul sărbătorii dedicate lui Poseidon şi Afrodita, Frina eşia din casă, arunca hainele in faţa hramului şi mergea absolut goală spre mare. După ea se culca in nisip şi dădea posibilitate tuturora să o privească. Acest gest s-a părut amoral şi Frina era judecată. In timpul procesului de judecata avocatul Frinei a putut să convingă pe toţi că Frina este simbolul frumuseţii şi garmoniei.

După perioada antichităţii a venit perioada medievală. In medieval corpul dezgolit insemna doar păcat. Fetele frumoase erau numite vrăjitoare care in curind erau arse pe rug, insă acest factor nu a insemnat dispariţia de pe străzile oraşului a fetelor dansatoare. In acea perioadă totul putea fi cumpărat cu bani de aceea dansatoarele erau un delecotes pentru bărbaţi.
In epoca iluminismului nimic nu s-a schimbat. Stripteasul era considerat amoral, doar oamenii de artă aveau voie să-şi privească manechinele dezgolite. La sfirsitul secolului al 19-lea in Franţa au apărut locaşuri specializate unde fetele distrau oaspeţii cu dansurile sale seducătoare.

Dupa Primul război Mondial dansul era privit ca artă şi nu ca păcat. Arta dansatoarelor  Aisedora Duncan, Mata Hari erau vestite in toată lumea. Este greu de crezut dar numele dansatoarei Anita Barber din Germania era mult mai vestit decit numele legendarei Marlen Ditrih. Showul Anitei avea caracter dur, totuşi datorită acestei perioade dansatoarele nu mai erau considerate prostituate.
In prezen stripteasul este foarte popular,cel mai paradoxal este faptul că stripteasul este dansat nu doar de femei ci si de bărbaţi.
In unile ţări ca Tailand dansatoarele joacă nu doar cu hainele ci şi cu alte obiecte sau animale exotice.
Cele mai frumoase si vestite showuri de srtiptease se joacă in Franţa, in aşa locaşuri ca „Moulin Rouge”, „Crazy Horse” s.a..
Acest dans va fi indrăgit de toţi oricind şi de oricine in lume.

Ieşi la plimbare!
Fie că este vorba de o plimbare prin parc sau de o evadare din oraş, undeva in apropierea unei păduri, la un gratar cu prietenii, este recomandat să incerci asta cel puţin o data la doua saptămâni . Bucură-te de fiecare moment in aer liber, departe de poluarea din oraş!

Citeşte!
Nu-i aşa că a trecut ceva timp de când nu ai mai citit o carte bună? Mergi in librarii, alege o carte care crezi ca iti va placea si cumpăr-o. Petrece o zi intreagă in pat citind acea carte, de la cap la coadă. Va fi plăcut să uiţi de televizor sau calculator măcar o zi!

O alternativa foarte plăcută de a face mişcare in timpul liber o reprezintă cursurile de dans. Cei care iubesc dansul si muzica, vor fi mai mult decât incantaţi de această modalitate de a face mişcare. Puteţi alege singuri ce fel de cursuri de dans vreţi să faceţi (samba, rumba, vals, tango etc.), câte şedinţe sau in ce zile să mergeţi. Sedii unde se desfaşoară cursuri de dans sunt peste tot, in orice zonă doriti. Deci, vă va fi foarte simplu şi la indemână să urmăriţi nişte cursuri de dans.

O alta activitate sportivă şi reconfortantă este inotul. Daca nu ştiţi să inotaţi puteţi urma nişte cursuri de inot. Inotul este un sport nu foarte uşor dar foarte plăcut şi destul de util. Prin urmare, cursurile de inot sunt o modalitate foarte bună de a petrece timpul liber.

Nu vă place nici dansul, nici inotul… ce alte activitaţi se mai pot practica pentru a petrece timpul liber? Alte două activitati recomandate pentru a face mişcări sunt tenisul si aerobicul. In ziua de azi, aerobicul este foarte practicat de femei, considerat o modalitate foarte plăcută de a face sport pe muzica.

Să nu uitaţi nici de tenis! Practicat mai mult de bărbaţi, tenisul este un sport uşor, plăcut si recreativ. Tenisul este de doua feluri: de câmp şi de masă. Pentru a face puţină mişcare este recomandat tenisul de câmp.

Chiar dacă există foarte multe moduri de a ne relaxa, toată lumea pare să fie de acord intr-o anumită privinţă: timpul liber e prea scurt şi trebuie exploatat la maximum! Aşa că citiţi, dansaţi, ascultaţi muzică şi plimbaţi-vă in fiecare clipă liberă pe care o aveţi la dispoziţie, pentru a răpi din forţele stresului, “calăul” din orice zi lucratoare.

Campania va avea două etape: prima începe din noiembrie 2009 pînă în mai 2010, iar a doua este prevăzută pentru noiembrie 2010-septembrie 2011.

Campania „Familia sănătoasă este familia fără violenţă” include mai multe activităţi de informare şi sensibilizare, printre care difuzarea spoturilor de publicitate socială şi distribuirea materialelor informative în rândul populaţiei despre cauzele şi urmările violenţei în familie. Principalele acţiuni ale campaniei sunt desfăşurarea studiului privind atitudinea publicului, desfăşurarea unor seminare de sensibilizare a societăţii in fiecare localitate a ţării, organizarea unor discuţii cu cadrele didactice si medicale, membrii administraţiei publice locale pentru a stabili rolul lor in atingerea obiectivelor campaniei. O acţiune mai puţin tradiţională va fi instituirea in fiecare centru raional a oficiilor informaţionale mobile unde se va acumula informaţia despre persoanele care au nevoie de asistenţă şi se va lucra cu fiecare persoana in mod individual.

Vicepreşedintele centrului „La Strada”, Daniela Nichitin, a relatat că scopul campaniei este de a depăşi stereotipurile existente în societate, potrivit cărora problema violenţei în familie este o problemă personală.
„Intenţionăm să cultivăm în rîndul populaţiei atitudinea zero toleranţă faţă de fenomenul violenţei în familie, precum şi să promovăm telefonul încrederii pentru femei (0 8008 8008), să ridicăm nivelul de responsabilitate al grupurilor profesionale faţă de această problemă”, a spus ea.

O cercetare recenta, efectuată de Centrul International „La Strada” , arată că la intrebarea de ce femeile nu se adresează după asistenţă socială, 35 la suta dintre ele au raspuns „imi era ruşine”, 23% – „nu cred că mă poate ajuta cineva” sau „nu ştiu unde puteam să mă adresez”, 16% recunosc că le era frică.

Eugenia Benigni, consilier în cadrul Programului combaterii traficului de fiinţe umane şi gender, Misiunea OSCE în Moldova, a spus că criza economică influenţează creşterea violenţei în familie şi traficul de fiinţe umane.
„Violenţa în familie provoacă nu doar urmări psihice şi fizice, dar şi probleme economice pe care şi le asumă statul”, a spus ea.

De la începutul anului 2009 în Moldova au fost înregistrate 11 cazuri de omor în familie.

Campania de sensibilizare „Familia sănătoasă este familia fără violenţă” se desfăşoară în cadrul proiectului „Protecţia şi abilitarea victimelor traficului de fiinţe umane şi violenţei în familie”, realizat în parteneriat cu Guvernul Republicii Moldova şi susţinut de Guvernul Japoniei şi de Fondul ONU pentru Securitate Umană. Campania se bucură şi de susţinerea Ministerului Afacerilor Externe al Regatului unit al Danemarcei.

Marea dilemă a oamenilor constă in aceea că ei vor să simtă iubirea altcuiva şi tot mereu sunt nevoiţi să constate că asta e imposibil. Cine incearcă să primească iubire de la alţii nu o va putea simţi in el insuşi. Iubirea altcuiva nu o poate simti nimeni in el insuşi. Fiecare poate simţi doar propria lui iubire. Paradoxul vieţii şi al iubirii este acela că numai cel care dă este cel care va şi primi.

Viaţa m-a invăţat că oricît ar incerca oamenii să fugă de egoism, a lor sau al celorlalţi cu atît devin mai egoişti. Acesta este un egoism apărut sub imperativul dorinţelor şi a necesităţilor. Avem nevoie de egoism, de materialismul pe care ni-l aduce. Respingem egoismul celorlalţi pentru că ei aleg să deţină puterea in acele momente, pentru că ei aleg ceva pentru ei. Există in acest egoism dorinţa de dominare, de putere, de competiţie.
Egoismul mai vine ţi din dorinţa de atenţie. Avem nevoie de părerile celorlalţi despre noi. Indiferenţa omoară. Prin manifestările egoismului materialist atragem atenţia asupra noastră. Ceilalţi işi exprimă o opinie vizavi de noi, de comportamentul nostru.

Există de asemenea şi variante ale egoismului provenit din iubirea de sine. Acel egoism indreptat spre sine, in echilibru cu propria persoană. Dorinţele se limitează doar la cunoaşterea de sine, la lumea interioară. Eşti conştient de iubirea pe care o porţi propriei persoane şi odată cu ea vine şi iubirea pentru ceilalţi.
Imaginile de sine sunt roluri cu care oamenii se identifică. Ei se pot identifica astfel cu o vedetă, cu un politician, unii se autocompătimesc. Fiecare şi-a făcut o imagine despre sine si se agaţă de ea. Insă imaginea de sine nu este si adevăratul Sine. Sinele este intotdeauna mai mare decît imaginea pe care o avem despre noi inşine. De aceea iubirea de sine este intotdeauna mult mai mare decît iubirea fată de EGO. EGO-ul este masca Sinelui.

Aspectul de egoism apare in societate, cred că cel mai simplu din motive că fiecare preferă mai curând să-i fie bine lui, decît altuia. Aici interesul material, cred că apare pe primul plan, lăsînd in urmă pe cel spiritual. Goana după bogaţie, călcând pe sărăcia sau chiar demnitatea, dreptul celor din jur, dovedeşte tendinţa egoistă a unei persoane.
Să deschidem adevărul, goismul reprezintă sursa multor conflicte . Fiindcă egoistul nu se gîndeşte decît la el. Face orice pentru nevoile lui, călcînd în picioare pe ceilalţi pentru atingerea scopurilor sale. Pentru asta are nevoie să domine. Nu poate să traiască in egalitate. Egalitatea dă drepturi celorlalţi pe care numai el vrea să le aibă.
Cei ce traiesc cu un egoist, sfîrşesc prin a se indepărta de el. Fiindcă cu toţii vrem să existăm, vrem să fim acceptaţi şi iubiţi pentru ceea ce suntem. Vrem să fim respectaţi in complexitatea fiinţei noastre iar egositul nu este capabil să facă asta.

Mai trist este că egositul nu-şi dă seama că e egoist. Rămînînd singur, nu îsi pune problema că anumite lucruri s-au produs din cauza lui, că anumite incapacităţi i-au făcut pe ceilalţi să se indepărteze de el. El are intotodeauna dreptate. Nu poate să iasa din sine, să se privească, să analizeze. După el, ceilalţi greşesc constant.
Egoistul este ca omul care zboară cu balonul. Toţi ceilalti oameni i se par mici. El arată mic tuturora.
Da, intradevăr, e greu să spui e bine sau nu să fii egoist,totul depinde de alegerea noastră,oricum ceia ce dorim o facem,insă n-ar trebui să uităm că trăim in lumea oamenilor şi cel mai de preţ lucru în această lume este omenia. In definitiv, cred că rămîne la latitudinea fiecăruia cum şi cînd îsi potenţează ego-ul.

Dacă e să vorbim de alte aspecte,bărbatul întotdeauna caută să fie fermecat. Dacă o femeie te poate face să zâmbeşti, înseamnă că are suficient farmec pentru a ieşi din situatii dificile şi atunci inseamnă că tu vei fi multumit. Farmecul este lucrul care uneori ii face pe bărbaţi să fie atraşi de acele femei nu foarte frumoase, dar fermecătoare. Bărbaţilor nu le plac femeile dependente de ei, pentru că îi sufocă la un moment dat. O femeie inteligentă surprinde intotdeauna, nefiind astfel plictisitoare. O femeie trebuie să fie compatibilă din punct de vedere sexual cu un bărbat. Amândoi trebuie să fie pe aceeaşi pagină. Bărbaţii îşi doresc ca femeile să ii respecte. Asta inseamnă că trebuie să îi asculte, chiar dacă nu este de acord cu el. Bărbaţii adoră femeile care se înteleg bine cu prietenii lor, dar mai ales cu părinţii. Ea trebuie să facă un efort pentru a-i cunoaşte şi îndrăgi persoanele importante din viaţa lui. Bărbaţii vor femei care să ii iubească. Un lucru cât se poate de normal. Femeia nu trebuie să incerce să-l schimbe. Bărbaţilor nu le plac femeile care fac scene de gelozie sau de isterie în public, in faţa prietenilor sau a familiei. Ei îşi doresc să discutaţi in particular aceste probleme.
Tot ce trebuie să faci este să ştii să îţi pui in valoare acele calităţi ale tale cu care te-a inzestrat natura, să exploatezi la maxim punctele tale forte. Sigur il vei innebuni.